Trancaneli: Life in an insta #2

vineri, octombrie 23, 2015



Am descoperit principalul motiv pentru care nu sunt activa pe Instagram - telefonul meu.

Luna aceasta mi-am pus in minte sa imortalizez toate momentele demne de trimis in online, numai ca sa constat ca nu se intelege nimic din pozele pe care le-am tot facut. E de-a dreptul frustrant sa ai in fata cea mai yummy-looking prajiturica iar pe ecran sa fie o masa glazurata emo-looking, motiv pentru care am spart pusculita si-am inlocuit sapuniera din dotare. Rezultatul? Mult mai multe poze, clare si frumoase! 

Haideti sa va povestec pe scurt cam ce am facut eu in ultima perioada.


Incepem cu partea mai putin glam a lunii - varuitul holului.

In August, cand stateam tolanita la soare, primesc un telefon ingrijorator de la a mea mama - "paznicul" casei. Administratorul a informat-o ca vecinii de deasupra si-au instalat masina de spalat atat de bine incat aveam moloz pe jos in hol, plus juma de perete ud. De bine crescuta ce sunt, nu am cerut nici o despagubire. Mi-a parut rau mai tarziu, cand am vazut ca peretele ud a inceput sa devina usor-usor un galben odios si-a prins si un miros nu tocmai placut.

Cu bugetul la limita si un perete la care efectiv nu ma puteam uita fara sa ma apuce toti dracii, am luat decizia de a-l varui singurei - eu si al meu coleg de apartament. Ne-am sfatuit cu rubedeniile din dotare, am "frunzarit" Google-ul si-am ajuns la concluzia ca daca un analfabet poate sa faca asta, noi de ce n-am putea?

Holy sh*t...A fost atat de obositor din punct de vedere fizic incat amandoi am avut febra musculara 3 zile. Ca sa nu mai zic ca mi-a luat mai mult timp sa acopar usile si intrerupatoarele decat sa dau cu trafaletul. Si-am gresit si cantitatile de amorsa/lavabil...si-a cazut si un pic din var...si-am patat putin si podeaua...

Nu zic ca nu e misto sa faci asta macar o data in viata - dimpotriva! Daca aveti probleme in cuplu, lasati terapia si apucati-va de varuit. E un teambuilding pe cinste si o sa va simtiti foarte mandrii la final.

Acum a venit ploaia iar noi stam in casa si ne admiram munca - si tipam la orice intra pe usa sa NU atinga peretii.

Dupa o perioada luuunga de absenta, Revlon a decis sa revina pe plaiurile noastre verzi. In cadrul petrecerii de (re)lansare am avut ocazia de a testa cam toate produsele din Kendra, fara sa privesc priviri stranii sau sa fiu data afara de bodyguarzi. That was awesome!

O alta petrecere la care am participat a fost cea a lui Sensibio de la Bioderma, care a implinit varsta de 20 de ani. A fost unul dintre cele mai frumoase evenimente pe care le-am vazut! Invitati de seama, papica buna, un tort superb si...foc de artificii!


Cum lucrurile bune sunt insotite mereu si de ceva mai putin bun, camera mea a decis sa o ia la padure, asa ca am fost nevoita sa o bag pentru a 2-a oara in 6 luni in service. M-a luat putin pe nepragatite, asa ca nu am mai putut activa nici pe blog nici pe Youtube.

Cand am primit-o inapoi eram atat de fericita ca-mi pot pune planurile in aplicare incat l-am speriat pe curierul pe care o adusese. Dar fericirea mea n-a durat prea mult caci am primit un telefon tot de la mama...plangea.

Tatal meu era in delegatie de aproximativ o saptamana si am fost anuntate ca a avut un accident de munca si este la spitalul din Suceava. In mod evident m-am panicat si am vrut sa ma urc in primul tren/autobuz pentru a ajunge la el. Am fost sunata de catre seful lui pentru a-mi spune ca totul este ok, ca reprezentantii firmei au grija de el si ca doar si-a dislocat umarul.

Am reusit sa vorbesc si cu tata dupa multe ore de plans si tremurat. Avea sa stea cu mana intr-un ghips flexibil pentru 3 saptamani, asa ca nu se putea intoarce singur, mai ales ca era si cu masina personala.

M-am urcat cu colegul de apartament in trenul de la ora 6:10 catre Suceava si am ajuns undeva pe la ora pranzului. Am fost impresionata de gara frumoasa de acolo si de mirosul de lemn ars in soba. Parca eram la munte! Dupa ce ne-am rugat de 3 taximetristi sa ne duca la hotel (care aparent nu era in zona lor de plimbat turisti) si i-am lasat 17lei (!!!) celui caruia i s-a facut mila de noi, l-am luat pe tata si-am pornit la drum.


Am poposit peste noapte la Bacau deoarece se lasase ceata si intunericul si mai mult ca sigur n-am fi ajuns intregi la Bucuresti. M-am bucurat ca am avut sansa sa o revad pe Adina si mai mult ca sigur voi reveni pentru a vizita orasul pe indelete.

Monumentul de la Marasesti nu era deschis la ora la care am trecut noi pe acolo, insa am admirat privelistea si am facut 2-3 glume cu iz moldovenesc.

Tot raul a fost spre bine, caci am apucat sa vad o parte a tarii in care nu ajusesem pana atunci si de care am fost profund impresionata.


Cam asta a fost rezumatul vietii mele din ultima perioada, mai mult pe lung decat pe scurt, cum va promisesem la inceputul postarii.

Viata are suisuri si coborasuri, nu trebuie sa ne lasam invinsi atunci cand suntem jos dar nici sa ne culcam pe o ureche atunci cand totul este roz. 

4 comments