Trancaneli: Little child + problems

vineri, iunie 01, 2012

La multi ani tuturor copilasilor, fie ca sunteti doar cu sufletul, nu si cu varsta. :O


Eu am avut un fel de mecanism defensiv de-a lungul anilor care m-a impiedicat sa ma maturizez complet. Cred ca intodeauna voi fi o persoana plina de viata, cu o personalitate usor zbanghie. xD Asta ma defineste.

Bineinteles ca sunt si parti negative in a nu te maturiza complet...imi este frica de intuneric (la 20 de ani dorm uneori cu lumina aprinsa!) si sunt f usor de ranit (dar imi revin destul de repede). 

Dupa cum ati vazut, postarile mele au devenit din ce in ce mai rare si mai diluate...De la Paste, viata mea a devenit un calvar continuu care pare sa nu se mai termine. Am stat pe antibiotice aproximativ 2 saptamani deoarece amigdalele mele o luasera razna si erau mari, pline de puroi. Apoi scufita rosie a intarziat 1 saptamana, bagandu-ma pe mine intr-o panica totala (desi nu prea aveam de ce...). Mi-au aparut noduli la sani, iar panica, alti doctori. Cand totul a inceput sa se intremeze si medicamentele naturiste m-au mai pus pe picioare, a aparut alta problema.

Din senin, bunica mea care era extrem de energica si sanatoasa din multe puncte de vedere, a facut atac cerebral. Din fericire o vecina a fost alaturi de ea si ne-a anuntat din prima clipa, am reusit sa ajung langa ea in ultimile momente de luciditate, cand saraca cu ultimile forte ma mangaia pe par...Cand o vedeam atat de impietrita, incapabila sa spuna un cuvant, sufletul meu murea incet incet.

A urmat o perioada de 4 zile de spitalizare in care situatia ei s-a agravat din ce in ce mai tare. Doctorii de la Elias isi bateau joc de ea la propriu, ea fiind paralizata...Ii umflam cu bani, nu exagerez, le-am dat si 50 de lei sa aiba grija de ea, insa o lasau intr-o balta si nu ii schimbau scutecul, nu o spalau. 

Era complet paralizata, a avut atacul cerebral fix in centrul creierului...astfel luni, s-a stins. Nu va pot spune ca am simtit in aceste zile, cum m-am tarat la examen, cum am stat noptile sa scriu la proiecte...cum si-au batut vreo 2 profesori joc de mine la facultate desi eram in doliu.

Pe langa durere, am un dezgust total. Fata de prietenele mele, fata de doctori, fata de profesori...Sper ca Dumnezeu sa fi vazut totul, sa le arate si lor ce inseamna sa treci prin asa ceva, sa pierzi persoana care te-a crescut si sters la fund de cand erai de-o schioapa.

Acestea fiind spuse, vreau sa va anunt ca voi lua o pauza ceva mai lunga de la blog intrucat intru si in sesiune...Vreau sa schimb si facultatea deoarece ASE-ul mi-a lasat un gust prea amar, precum si oamenii care se perinda prin el. 

Sper ca ma intelegeti. :) Va iubesc mult, ati fost prietenele mele de-a lungul atator ani, vreau sa fac postari vesele, in stilul meu, nu niste rahaturi de umplutura.

38 comments